South-East Transylvania in 4th-14th centuries

[Andrei Stirbu]

Hello dear friends.

I just found an article which contains some paragraphs which may be interesting for you. The article was revelatory for me (the most clarifying text I have read in the last years) because is a very explicite presentation of the processes that took place in the territories North of Danube after the Roman withdrawal. 


The article is from the first number of "Angustia", the year book of the Covasna county Museum of Eastern Carpathians (this museum was founded in 1996 by Romanian authorities and scholars with the objective of presenting the ancient history of the Szekler region, due to the fact that after 1989 all the county and city museums in Szekler region became museums of Szekler history and culture). 

The author of the article is Szekely Zoltan, the most important archaeologist of Harghita and Covasna counties region, who digged at tens of sites  since the sixties (if not the fifties) to present and published many studies.

Some links about the Museum of Eastern Carpathians:
http://www.muzeul-carpatii-rasariteni.ro/
http://cimec.ro/Arheologie/expo/html/index.html



So, I extracted only the paragraphs reffering to Goths. The whole article is interesting, please tell me if you want me to translate (even what I can do cann't be called a translation due to my lack of English knowlendges) the entire article. You can find the Romanian variant bellow the English translated fragment.




  
   South-East Transylvania in 4th-14th  centuries

 


A part of South-East Transylvania, including the whole Covasna county’s territory and the part of Harghita county’s territory of Târnava rivers’ valleys was under Roman rule. Diggings at the military camps at Olteni, Comolau, Bretcu, Borosneul Mare (Covasna county) and Inlaceni (Harghita county) lead to important results with the respect of the beginning and ending of Roman rule in this corner of the country. The latest archaeological researches revealed that this part of Roman Dacia was conquered during the wars lead by emperor Trajan and that it was abandoned at the half of 3rd century, the last coins discovered belonging to emperor Philip the Arab. The shortening of the frontier happened as an effect of the permanent attacks of the Free Dacians, Carps and of the migratory peoples, among which the Goths have had an important role.

After the abandoning of this region by the Roman army, until the end of 4th century, among the local population installed the Free Dacians, Carps and Goths, the last ones being considered the bearers of  Sântana de Mures – Chernyachov culture. Due to researches in the last years, the number of discoverings from this period increased and it became possible to make the difference between what is Gothis and what belongs to local population. The settlement from Sfântu Gheorghe, the tombs from Cernat (Covasna county) and Ruganesti (Harghita county) are Gothic, while the settlements from Bezid (Mures county), Chilieni and Reci, dated with the coin of emperor Constantius II – in this last locality it was also found a typical Dacian censer and the incineration tomb discovered at Sfântu Gheorghe - belong to the local, romanized population. The aspect of the material culture of the Daco-Roman population in this period shows new elements together with the old characteristics, this
 being observable not only in the earth ware material discovered in settlements and cemeteries, but also observable in the use of jewels and domestic objects, like the bronze clasp with semicircle head found at Sfântu Gheorghe on the ground of the barracks. It cann’t be spoken, within the frame of this culture of 4th century in Olt valley, about a regional cultural differentiation – as K. Horedt was believing – more is about a cultural  syncretism of the local population and the newcomer population. The tresor of Valea Strâmba (Harghita county) shows the direction and the date when the Goths entered South-East Transylvania. The incineration burials discovered at Padureni (Covasna county) show that beside Goths, in this region have been established Taifals too and the discovery of little-pail shape pandantives around the town of Baraolt entails the Carp subject in this region Conforming to archaeological discoveries, the newcomer element, the Germanic one, lived in peaceful
 symbiosis with the autochtonous population.


---------------------------------------



Articol preluat din Angustia 1-1996, Arheologie, Istorie, Etnografie, Sfântu Gheorghe – Cluj Napoca, Editura Carpatica 1996.

SUD-ESTUL TRANSILVANIEI ÎN SECOLELE IV-XIV


SZEKELY ZOLTAN



O parte din sud-estul Transilvaniei, careia îi apartine întregul teritoriu al judetului Covasna, situat în valea râului Olt si a râului Negru, precum si regiunea judetului Harghita din Valea Târnavelor a fost stapânire romana. Sapaturile executate în lagarele militare construite la Olteni, Comolau, Bretcu, Borosneul Mare (jud. Covasna) si Inlaceni (jud. Harghita) au adus importante rezultate privind începutul si sfârsitul stapânirii romane în acest colt al tarii. Conform marturiilor ultimelor cercetari arheologice aceasta parte rasariteana a Daciei romane a fost cucerita în timpul razboaielor purtate de împaratul Traian si a fost abandonata la mijlocul secolului al III-lea, fiind descoperite ultimele monede în aceste centre ale împaratului Philipus Arab. Scurtarea frontierei s-a întâmplat în urma atacurilor permanente ale dacilor liberi, carpilor si popoarelor migratoare, printre care gotii au avut un rol important.
    Dupa abandonarea acestei regiuni de catre armata romana, pâna la sfârsitul secolului al IV-lea, alaturi de populatia locala s-au instalat dacii liberi, carpii si gotii: ultimii sunt considerati ca purtatorii culturii Sântana de Mures-Cerneahov. În urma cercetarilor facute în ultimii ani, numarul descoperirilor din aceasta perioada s-au înmultit si s-a putut diferentia ce este gotic si ce apartine populatiei locale. Asezarea de la Sfântu Gheorghe, mormintele de la Cernat, (judetul Covasna) si de la Ruganesti (jud. Harghita) sunt gotice, în timp ce asezarile de la Bezid (jud. Mures), de la Chilieni si Reci, datate cu moneda împaratului Constantius II – în aceasta ultima localitate a fost gasita si o catuie dacica ca si mormântul de incineratie descoperit la Sfântu Gheorghe – apartin populatiei locale romanizate. Aspectul culturii materiale al populatiei daco-romanice în aceasta perioada reflecta pe lânga trasaturile vechi elementele noi, ceea ce se observa nu numai în
 materialul ceramic descoperit în asezari si în cimitire, dar si în folosirea unor obiecte de podoaba si de uz casnic, dupa cum arata fibula de bronz cu cap format din placa semicirculara, gasita la Sfântu Gheorghe, pe terenul cazarmei. Nu se poate vorbi în cadrul acestei culturi din sec. IV, în valea Oltului, de o diferentiere culturala regionala – cum crede K. Horedt – mai mult este vorba de un sincretism cultural al populatiei locale si al populatiei nou venite. Tezaurul de la Valea Strâmba (jud. Harghita) arata directia si data când au patruns gotii în sud-estul Transilvaniei. Mormintele de incinerare descoperite la Padureni (jud. Covasna), arata ca pe lânga goti în aceasta regiune s-au stabilit si taifalii, iar descoperirea unor pandantive-caldaruse, în jurul orasului Baraolt implica si problema carpilor în aceasta regiune. Dupa marturia descoperirilor arheologice elementul nou venit, cel germanic, a trati într-o simbioza pasnica cu populatia autohtona.
Asezarile de la Sfântu Gheorghe, Reci (jud. Covasna) si Medisorul Mare (jud. Harghita), datate cu monede din sec. IV – în aceasta ultima asezare au fost gasite si monede de la Valentinianus I – arata ca viata în aceste asezari a durat pâna în ajunul navalirii hunice, pâna în a doua jumatate a secolului al IV-lea. Aceste descoperiri de monede sunt o dovada ca marele val de migratie a popoarelor nu a întrerupt existenta acestor asezari. Faptul este dovedit de amfora bizantina din sec. V descoperita într-o asezare la Tg. Secuiesc (jud. Covasna), de asezarea situata în valea pârâului Geoagiu la Cristur, pe locul numit “Lok”. Aici au fost descoperite locuinte dreptunghiulare adâncite în pamânt, cu dmensiunile de 3 x 3 m, având vetre cu gardina de lut în forma de potcova si cu vatra pietrar. Materialul ceramic descoperit în ele este de tip Sântana de Mures si pare ca durata lor se prelungeste si în sec. V. Toate aceste asezari apartin populatiei locale romanizate. Nu putem
 stabili deocamdata, cu certitudine, durata acestei perioade cunoscute sub denumirea de cultura Sântana de Mures-Cerneahov, însa materialul furnizat de sapaturile arheologice efectuate la Bratei si recent la Chilieni datata din sec. IV-V d.Hr. si la Bezid din sec. IV. El are un aspect care arata ca în aceste asezari  ceramica a pastrat multe forme din cultura de tip Sântana de Mures. În privinta apartenentei entice, credem ca parerea cea mai justa este ca diferitele elemente entice au contribuit la formarea ei; în Transilvania elemental local s-a amestecat cu noii veniti. Prin urmare, aceasta cultura s-a format pe fondul local, reflectând traditii romane târzii, rezultând  o cultura specifica populatiei din aceasta perioada, care la venirea avarilor si a slavilor în sec. VI-VII era deja formata.
Navalirea hunilor a tulburat traiul pasnic al populatiei însa dupa cum arata si descoperirea arheologica nu se poate vorbi de lichidarea completa a purtatorilor culturii de tip Sântana de Mures. Dupa dezmembrarea imperiului hunic, urmeaza stapânirea gepizilor. Resturi de cultura materiala de character gepidic se reflecta în nivelul de jos în asezarile de la Poian si Cernat, în valea Oltului, unde au fost gasite vase cu décor stampilat characteristic pentru gepizi. Populatia locala mai este atestata în aceasta perioada si în asezarea de pe “Dealul Galath”, la Porumbenii Mici (jud. Harghita), în valea Târnavei Mari; pe acest loc mai dainuiau unele elemente gepidice, dupa cum arata materialul ceramic si obiectele descoperite în aceasta asezare. Dominatiei gepidice i-a pus capat invazia avarilor, care dupa anul 568 si-au impus stapânirea lor asupra teritoriului dominat de gepizi, prin urmare si a regiunii din sud-estul Transilvaniei, de unde resturi de cultura materiala
 avarica, în afara de tiparele de harnasament de la Corund si tezaurul monetar bizantin de la Firtus, deocamdata lipsesc cu totul.
Printre popoarele care au patruns pe teritoriul Transilvaniei dupa prabusirea dominatiei gepidice, sunt amintiti slavii. Despre perioada în care slavii au patruns si s-au asezat pe teritoriul tarii noastre, mai ales în regiunilre care au fost în legatura mai strânsa cu Imperiul, ne informeaza izvoarele scrise. Pentru tinuturile mai îndepartate, ca Transilvania, datele istorice sunt foarte putine sau ne lipsesc cu totul. Sapaturile întreprinse în ultimii ani în valea Oltului si a Târnavei Mari au scos la iveala mai multe asezari apartinând sec. VI-VII, care ne permit sa stabilim patrunderea slavilor în Transilvania în a doua jumatate a sec. al VI-lea si sa putem diferentia în cultura materiala descoperita ce este slav si ce apartine populatiei locale.
Cele mai vechi resturi de cultura materiala ale slavilor au fost descoperite în valea Oltului, în asezarile de la Cernat si de la Poian (nivelul I) jud. Covasna si în valea Târnavei Mari, - la Bezid, nivelul I (jud. Mures). Materialul ceramic facut cu mâna descoperit în aceste asezari reprezinta tipuri de vase cu forme foarte putin dezvoltate, care sunt caracteristice pentru asezarile slave din sec. VI de pe cursul superior al Niprului, de aspect Jitomir-Korceac sau tip Penkovka si în aria culturii Ipotesti-Cândesti. Vasele lucrate la roata rapida sunt cunoscute tot din cultura Ipotesti-Cândesti si în asezarea de la Bratei. Pe baza acestui material ceramic si a doua fibule descoperite, una digitata, cealalta bizantina, le putem încadra în sec. VI d.Hr. În aceste orizont cultural se pot bine diferentia cele doua elemente componente, elementul autohton daco-romanic si elementul slav. O perioada mai târzie reprezinta asezarile descoperite în valea Târnavei, la bezid – nivelul
 II, Salasuri (jud. Mures), Eliseni, Filiasi, Cristur, Simonesti, Medisorul Mare (jud. Harghita), în valea Oltului la Coseni, Sfântu Gheorghe, Anghelus, Cernat, Poian, Turia. N inventarul bordeielor din aceste asezari apar vasele de “tip Praga”, de o forma mai evoluata a tipului clasic, si se mai pastreaza si vase facute la roata rapida. Lipsesc însa vasele de tip arhaic si apar unele elemente de forma si decor, care sunt cunoscute din alte asezari datate mai târziu. Pe baza cercetarilor arheologice executate în aceste asezari putem constata ca slavii sunt atestati împreuna cu elementele romanice; nu s-a identificat pâna acum nici o asezare si nici o locuinta în care elementele de cultura materiala sa aiba un caracter unitar slav. Proportia dintre cele doua elemente nu este mereu aceeasi, ci variaza, în sensul ca uneori predomina elementele romanice, iar alteori cele slave. Au fost gasite vase tip de origine geto-dacica ca vase zvelte, fara umeri, decorate cu crestaturi si
 alveole, care sunt cunoascute din cultura Bratei-Ipotesti-Cândesti. La Salasuri si la Poian au mai fost gasite trei vase tot de traditie dacica, pe care se gasesc incizate adânc înainte de ardere, cruci, dintre care una pare ca este chrismon. Acestea arata o populatie care era crestina sau cunoastea religia crestina. Aceasta populatie n-a putut sa fie alta în secolul al VI-lea decât autohtona. În privinta stabilirii apartenentei entice a purtatirlor culturii pe care o reprezinta asezarile mai sus amintite, în afara de materialul ceramic este foarte importanta si forma locuintei. Semibordeiul de forma dreptunghiulara, cu vatra pietrar este cunoscut din sec. IV d. Hr. de la Bezid, nu este specific nici populatiei germanice, nici celei slave. Semibordeiul cu cuptor pietrar a fost folosit de o alta populatie, care a avut aceasta traditie înainte de venirea popoarelor germanice; dupa cunostintele noastre actuale originea acestui tip de vatra trebuie cautata în lumea romanica.
 Slavii s-au putut aseza numai dupa anul 568, când avarii si-au extins stapânirea lor si asupra acestor regiuni. În sec. VI-VII, despre patrunderea lor masiva nu se poate vorbi, din aceasta vreme timpurie sunt atestate numai doua asezari în partea rasariteana a Transilvaniei situate în fata pasului Oituzului (Cernat) si Poian, nivelul I). Este un element slav rasaritean, antii, care venind din rasarit (Moldova) s-au asezat printer populatia locala. În mod masiv s-a asezat în vaile Oltului si a Târnavelor în sec. VII-VIII un alt element slav, dinspre apus, sclavinii, dovedind o patrundere mai târzie cu putin înainte sau dupa prabusirea imperiului avarice. În aceste asezari se poate urmari foarte clar convietuirea populatiei locale cu elemental slav venit si disparitia lui treptata, formând însa o noua cultura care are ca fond elemente daco-romano-bizantine.
Pentru secolele IX-X si începutul sec. XI, date importante au furnizat sapaturile executate la Poian si Cernat. La Poian asezarea a avut doua nivele. Nivelul de jos apartine secolelor VI-VII, peste acesta s-a suprapus o alta asezare care – pe baza ceramicii de culoare cenusie, ornamentata cu décor lustruit, de tip Blandiana – se poate încadra în sec. IX-X. la Cernat, în mijlocul comunei, în valea pârâului Cernat, a fost descoperita o asezare prefeudala cu bordeie sapate în pamânt, cu vatra pietrar, dintre care unele pe baza ceramicii gasite în ele sunt datate în sec. VIII. Peste un bordei din sec. VIII s-a suprapus un alt bordei cu doua vetre pietrar în colt care – tot pe baza ceramicii gasite în ea – se poate data în sec. X – începutul sec. al XI-lea. Materialul ceramic difera de cel gasit în bordeiul de jos, având forma mai evoluata si décor lustruit în forma de plasa de tip Blandiana.
Cantitatea mica a acestui tip de vas gasit în bordei, precum si un fragment de vas cu ornament efectat cu incizie, ne lasa sa emitem parerea ca acest nivel de cultura are o durata pâna în sec. XI. Aceste fapt este dovedit si de un mic deposit de monede bizantine care a fost gasit ascuns sub o piatra în apropierea locuintei. Monedele foarte uzate, sunt din bronz si apartin urmatorilor împarati: Justin II (576-577), Ioan Tzimiskes Vasile II (969-989) si Constantin IX (1042-55). Aceste nivel de cultura care reprezinta nivelul II din asezarea Poian si de la Cernat este considerat de unii cercetatori straini ca resturi de cultura bulgara, iar arheologii români îl numesc cultura Dridu. Un fragment din buza unui vas decorat cu linii în val, ars secundar, gasit în vatra bordeiului II pledeaza pentru aceasta cultura descoperita si pe versantul celalalt al Carpatilor. 
Peste acest nivel de cultura se afla un alt nivel de cultura cu locuinte dreptunghiulare sapate în pamânt si cu cuptor cu bolta sapat în peretele bordeiului. Materialul ceramic, oale-borcane, caldari de lut, vârfurile de sageti de forma romboidale, pinteni cu spin piramidal, inele de tâmpla în forma de “S” gasite în ele, arata ca în aceasta parte a Transilvaniei s-a stabilit o alta populatie cu cultura materiala deosebita de cea de traditie romano-bizantina. Asezarile purtatorilor acestei culture sunt depistate în valea Oltului, la Chilieni, Sfântu Gheorghe, la Anghelus, Cernat, Turia (jud. Covasna), la Cristur, Sâncraieni (jud. Harghita), unde locuinta dreptunghiulara la colt cu urma d epari a fost datata în sec. XII, cu moneda împaratului Isac II Anghelos (1185-1195). Toto din aceasta perioada apartin mormintele de la Capeni, Eresteghin sic el de la Sfântu Gheorghe în care a fost observat ritul d  înmormântare cu cal si cu o sabie de fier de tip bizantin. Cele doua
 cimitire de la Zabala si Peteni datate cu monedele regilor Geza II (1141-1162), Stefan III (1162-1172) si Bela III (1172.-1196) sunt mai târzii, ca sic el de la Chilieni peste care s-a construit în a doua jumatate a sec. al XIII-lea o biserica în stil romanic. În acest secol sunt construite si celelalte biserici în stil romanic, în sud-estul Transilvaniei, la Reci, Haghig, Petriceni etc. Tot la Cernat a fost descoperita în mijlocul satului o asezare cu locuinta de suprafata cu doua încaperi, cu vatra lutuita de forma rotunda si înconjurata cu pietre. Materialul ceramic, vârfurile de sageti de forma romboidala, moneda regelului Ludovic cel Mare (1342-1382) dateaza asezarea în sec. al XIV-lea. Acestei perioade îi apartine si asezarea descoperita la Ojdula.
Resturile de cultura mai sus însirate, din asezari, morminte si cimitire din sec. XI-XIV apartin populatiei maghiare, secuilor si pecenegilor; acestia, ultimii, sunt atestati prin documente si descoperiri arheologice la Baraolt si recent la Turia, unde peste o asezare hallstattiana s-au stability pecenegii adusi împreuna cu secuii pentru apararea granitei de este a Transilvaniei. Tot pentru apararea granitei au servit cetatile construite în fata strâmtorilor. Acestea sunt atribuite regilor maghiari din sec. XII-XIII.
Pe baza descoperirilor arheologice se poate constata ca,l dupa parasirea Daciei de catre administratia si armata romana, elemental romanic persistând, populatia de rand a ramas pe loc. Aceasta populatie romanizata îsi pastreaza o cultura specifica locala, care nu a fost alterata de cultura popoarelor nou venite si stabilite în Transilvania. În asezarile descoperite se poate urmari foarte clar convietuirea populatiei locale cu elemental slav venit si disparitia lui treptata, formându-se o noua cultura, care are ca fond elememnte romano-bizantine. Aceasta cultura se dezvolta pâna în sec. X-XI; venirea ungurilor si a secuilor, instaurarea regatului feudal maghiar în sec. X-XI în Transilvania a dat o alta directie dezvoltarii acestei culturi.

 	 
---------------------------------
Looking for earth-friendly autos? 
 Browse Top Cars by "Green Rating" at Yahoo! Autos' Green Center.  

[Non-text portions of this message have been removed]

-------------- next part --------------
An HTML attachment was scrubbed...
URL: <http://listserv.linguistlist.org/pipermail/gothic-l/attachments/20070215/3ca353bf/attachment.htm>